''Adolescenta-măslină sau cum îşi sapă singure viitorul frumoasele adolescentele?''

''Eram în staţia de tramvai de la Mihai Eminescu, mergând spre capătul de la Sfântul Gheorghe. Am urcat şi, deşi ocolesc să fiu singură între bărbaţi, într-un mijloc de transport în comun, iar de la burduf tot tramvaiul era plin de bărbaţi, am zis că n-o fi foc dacă mă aşez pe singurul scaun lăsat liber – că doar e plină zi şi-apoi, uite, mai e o fetişcană acolo şi, de vreme ce nu s-a luat nimeni de ea, care e drăguţă, n-o să se ia de-o babă ca mine.
Mă aşez, îmi scot cartea să citesc şi … citeşte dacă poţi. Nu că au început bărbaţii să râgâie sau să se împingă, nu că s-au apucat ei de chibiţat, ci pentru că domnişoara de 13-14 ani vorbea la telefon şi avea ambiţia de-a fi auzită de vatman, probabil. Aşa am lăsat cartea şi am devenit martoră la evenimentele care se întâmplaseră cu o seară înainte, evenimente care m-au lăsat mască… şi am început să privesc în jur, să văd ce zic bărbaţii despre ceea ce aud…
Erau vreo 4 aurolaci, fericiţi că au şi locuri şi căldură şi filme porno, descrise de detaliile fetei, vreo 2 oameni trecuţi de 60 de ani, de la ţară, cu paporniţe de rafie, care nu-şi mai luau ochii de la fata care toca mărunt modul în care-l înnebunise pe individul care-o curta şi cum îi ceda ea teren, din când în când, cu ţârâita, ca să nu i se urce lui la cap sau, dimpotrivă, tocmai pentru ca să i se urce cât mai serios…  şi alţi 8 tinerei care, cu ochi de lup, se arătau vădit  interesaţi de poveste şi poate mai degrabă de povestitoare…
Când am întâlnit ochii unora dintre ei, unii, mai paşnici, au tras un zâmbet timid… Alţii, cei mai agresivi, mi-au tras un rânjet batjocoritor, şi-au mai arătat şi cu capul spre ea, de parcă ziceau: mamaie, ce zici de ea?
Şi continuarea ar fi fost cam aşa: una ca asta se miră că este acostată pe stradă? Păi cere, frate, cere!
După ce a închis telefonul cu una dintre prietenele ei, a mai sunat o altă prietenă (şi sunt puţine staţii de mers, dar Bucureşti, dimineaţa, aglomeraţie, aşa că n-ai altă obligaţie decât să stai în ritm de melc…) şi am aflat că, de fapt, ea de la capătul liniei tot vorbise cu 4 fete şi tuturor le povestise cu lux de amănunte prin ce filme interzise adulţilor, dar trăite de copii, (în speţă, ea!) trecuse… Aha, de aceea am văzut şi unele chipuri blazate… Cei care voiau ceva nou, deja erau sătui de aceleaşi evenimente şi dădeau după cuvintele ei ca după muşte sâcâitoare, iar, dacă ar fi avut coadă, se apărau de ele cu coada, pentru că îi deranja teribil acelaşi repertoriu…
Într-un final, cu mare icnet de victorie, o trimite la plimbare pe confidenta ei pentru că tocmai suna partenerul ei de perversiuni (repet, fata nu avea mai mult de 13, 14 ani!) şi-i răspunde lasciv… “pregăteşte-te, vin acum, sunt pe drum… ” şi dă-i cu toate indicaţiile ce-o să-i facă atunci când o să-l vadă…
Să nu mai induc starea respectivă, că oricum n-am niciun şarm fără ea, cea care-o provoca şi-o întreţinea… Ascultând-o, nu ştiu de ce, am văzut-o sub formă de măslină. Adică ştiu de ce, pentru că m-am dumirit imediat, dar pe moment chiar am rămas perplexă… Cum să văd o fetiţă ca pe-o măslină?
Şi-acum, explicaţia… Când eram eu mică, am aflat de la grădiniţă o poantă cu o măslină – şi noi nici nu ştiam ce este aceea, cum arată, pentru că noi nu am mâncat măsline în epocă, prima pe care-am mâncat-o a fost la majorat, că deja venise Revoluţia şi ne permitea să devenim şi noi oameni, ieşind din stadiul de porci (adică, mă refer că ne hrăneam cu lăturile pe care le mai găseam prin magazin după ce se îmbuiba conducerea partidului suprem!)…
Ca să pot înţelege ce este aceea o măslină, cel care mi-a spus poanta, băiat de securist, mi-a desenat-o!
Bun, erau mai mulţi la masă şi toţi mâncau, mâncau, până a rămas o singură măslină… Nu mai îndrăznea nimeni s-o ia, dar deodată hap! o pană de curent şi zbang, zbang, zbang, zeci de furculiţe s-au auzit înfigându-se în farfurie, în căutarea măslinei…
Băieţii din tramvai stăteau paşnici pe scaunele lor pentru că era zi, pentru că era lumină în jur, pentru că le era jenă, totuşi, de ei înşişi; privind în jur, realizau că trebuie să se controleze şi să nu sară pe sărmana capră adolescentină. Dar dacă s-ar fi stins lumina… Dacă s-ar fi stins lumina, zeci de “furculiţe” s-ar fi întins după fata-măslină, pentru a fi consumată, că prea o cerea.
Regret că mi-a trecut prin cap aşa ceva. Regret pentru că era un copil cu 1 an sau 2 mai mare decât fiul meu. (Dacă mă gândesc bine, ar putea să vină chiar el cu ea acasă peste 8 ani şi să-mi spună că e femeia vieţii lui, că ce mai contează diferenţa de vârstă…) Regret pentru că din cauza unor experienţe erotice ale unei puştoaice nu mi-am putut termina cartea în tramvai. Şi mai regret pentru că din cauza unor astfel de specimene toate femeile sunt privite ca măslinele…
Regret că nu pot face nimic pentru ea, dar m-am gândit că oricum e la mijloc şi o decizie… Este imposibil ca niciunul dintre cei din jurul ei să nu-i fi atras atenţia, este imposibil ca niciunul să nu-i fi explicat… Sau, mai ştii… este posibil ca nimănui să nu-i pese de modul în care ajunge ea măslină…
Vorbim despre dragostea de ţară… Dar dragostea pentru cei de lângă noi, pentru care am putea face ceva mai mult decât să-i certăm şi să-i umilim? Probabil că, dacă aş avea-o pe lângă mine, aş lua-o la prezentările pe care le susţin, pentru a-i arăta o altă viaţă, decât cea în care se lasă ea tăvălită… Atunci m-am întrebat… n-o am pe ea în jur, dar pe cei pe care-i am…? Cu ei cum procedez?
Deocamdată sunt mulţumită pentru implicarea mea în viaţa celor de lângă mine. Nu-i pot cuprinde pe toţi, dar, atât cât pot, mă străduiesc. Poate că totuşi fata va avea cândva pe cineva care s-o scoată din stadiul de măslină în cel de fiinţă umană! (eu am mai încercat să fac asta pe stradă, cu necunoscute, şi am primit poşete în cap – aşa că doar după ce te împrieteneşti cu cineva poţi să-i spui care-i baiul în comportamentul său, nu în primul tramvai 21, care-o poartă spre viitorul episod din viaţa ei erotică!)''

TEXT PRELUAT DE AICI: 
http://despresufletulmeu.wordpress.com/2011/12/02/adolescenta-maslina-sau-de-ce-si-sapa-singure-viitorul-frumoasele-adolescentele/